Am deschis acum cateva zile pe blog sectiunea „Cute stories about gay guys”. Am inceput cu povestea unor prieteni foarte buni,care cel putin pentru mine,reprezinta un model. Ei bine azi m-a lovit inspiratia si m-am gandit sa povestesc si eu cate ceva din viata mea. Nu o sa dau detalii prea multe,nici nu o sa povestesc toate relatiile pe care le-am avut. O sa vorbesc in schimb despre ultima mea „relatie”. Relatie intre ghilimele pentru ca nu cred ca oficial se putea numi asa. Anyway..here is the storie:
In iunie 2009 am cunoscut un baiat. Abia revenisem acasa,dupa o scurta perioada de tranzitie. Eram oarecum dezamagit;tocmai iesisem dintr-o relatie care insemnase foarte mult pentru mine,dar care mi-a adus foarte multe dezamagiri. Pot spune ca eram foarte neincrezator si decis sa nu ma implic emotional prea curand. Ca majoritatea persoanelor gay,am diverse profile,pe diverse site-uri matrimoniale,pe care mai mereu le tin deschise(nu stiu de ce,un obicei prost de al meu). Si din nou ajung la inceputul povestii. Fiind vara,eram mai mereu plecat de acasa,mai ales ca nu trecusera nici 2 zile de cand revenisem langa familie si prieteni. Am ajuns acasa,si fiindca lasasem calculatorul pornit,am intrat sa imi verific mesajele. Pe unu din site-uri gasesc un mesaj,de la un baiat. Nu imi scrisese mare lucur,in schimb mi-a lasat adresa de e-mail,sa vorbim. I-am dat add in lista,am vb,ne-am dat poze,si a ramas sa e vedem dupa 2 zile,hotarati fiind sa avem o aventura,desi nu sunt deloc genul(probabil simteam nevoia,e ciudat,dar cateodata asta ma face sa uit de multe ). In fine ne vedem,iesim la un suc,si apoi il intreb daca vrea sa vina la mine. Spre fericirea mea a zis da. Am ajuns acasa. Ce pot eu sa spun despre el e ca era cu adevarat foarte frumos,si ma simteam foarte atras de el,neobisnuit de atras. Ne-am asezat in pat,si a urmat faza care pot spune ca m-a cucerit:era timid,se vedea si se simtea,si parea atat de inocent,si imi lasa impresia ca vrea sa spuna ceva,sau sa faca ceva si nu stia cum. Intr-un final si-a facut curaj si a zis cv de genu „Ba frate,pot sa te sarut”. Nu are rost sa spun ce a urmat dupa,probabil e evident. A ramas la mine inca 2 zile…si a fost suficient sa ma indragostesc de el,desi stiam ca va fi imposibil sa avem o relatie in adevaratu sens al cuvantului. Ce ne impiedica era faptul catrebuia sa plece pe 13 iulie. Ne-am revazut peste o saptamana. Pot spune ca deja incepusem sa simt ceva pt el. Nu as putea numi chiar iubire,dar era un sentiment foarte placut. In cele din urma a plecat. Ziua in care el a plecat a fost destul de favorabila pentru mine;aveam o gramada de treburi ce trebuia sa le termin intr-o singura zi,si care chiar le-am terminat. Bineinteles ca m-am intalnit si cu el. Seara am vb la telefon,vreo jumatate de ora,si abia apoi am realizat, ca desi mi-a mers totul bine in ziua aia,el pleca,si eu ramaneam again singur. In momentul ala am realizat cat de mult il iubeam de fapt. A plecat…restul verii am fost complet daramat;incercam sa uit,sa imi revin,insa mereu era ceva ce imi amintea de el…si erau amintiri frumoase…greu de uitat. Intampalrea si norocul meu a facut ca in septembrie sa revina in tara pentru o vreme. L-am revazut,si atunci au inceput sentimentele pe care reusisem oarecum sa le ascund sa iasa din nou,mai puternice. Am petrecut o saptamana impreuna…cred caa fost cea mai frumoasa perioada din viata mea. Imi placea sa ma trezesc si sa il vad langa mine,imi placeau serile cand ne uitam la filme si eu ca animalu mai adormeam,imi placeau momentele in care vorbeam,si era atat de entuziasmat de ceea ce face. Apoi…a plecat din nou. Au trecut aproape 3 luni de cand nu l-am vazut…si pot spune ca inca tin la el. De ce? Imi e pur si simplu mult prea greu sa uit,si nici nu vreau.
